Conținutul articolului
- Cum se calculează formulările optime pentru beton
- Cum se determină compoziția de beton necesară
- Calcularea compoziției betonului empiric
- Complet pentru beton
- Selectarea mărcii și cantitatea necesară de ciment
- Beton gros-poros
- Beton ușor
- Compoziții pentru beton în special ușor
În acest articol: principalele componente ale amestecului de beton; trei tipuri de consistență în masă concretă; calculul raportului apă-ciment; selectarea și calcularea umpluturii pe fracții; testarea masei betonului cu un con; selectarea și calcularea consumului de ciment; tipuri moderne de beton; principalele greșeli în prepararea amestecului de beton.
Cum se calculează formulările optime pentru beton
În ciuda faptului că betonul în forma sa actuală a fost descoperit abia acum 200 de ani, există formulări concrete care au aproximativ 6.000 de ani. Astăzi, este cunoscută din nou rețeta de beton roman, care a fost folosită de constructorii din Imperiul Roman timp de secole – o soluție de var a jucat rolul de liant în ea. Apropo, betonele de silicat, în care teiul acționează ca un liant, sunt eficiente până în zilele noastre..
În construcția modernă, se folosește beton care este diferit în compoziție și pe cât de corect se face calculul compoziției betonului, rezistența și durabilitatea acestuia depind.
Cum se determină compoziția de beton necesară
Normele de bază pentru selectarea compoziției betonului sunt prezentate în GOST 27006-86. Orice beton este format din trei componente principale: ciment, umplutura anumitor fracții și apă. Există două premise – apa trebuie să fie curată și proaspătă, umplutura (nisip, pietriș etc.) nu trebuie să conțină contaminanți (particulele de murdărie afectează grav proprietățile de rezistență ale betonului).
Betonul poate avea o consistență (densitate) diferită: o soluție de beton dur (care amintește de pământul umed) va necesita compactarea cu efortul; plasticul (destul de gros și în același timp mobil) necesită o compactare mai mică; turnarea – practic nu necesită sigilare, este mobilă și completează formularul prin gravitație.
În primul rând, trebuie să decideți raportul apă / ciment, iar prioritatea principală în această problemă va fi rezistența necesară a betonului. Apa are două sarcini în crearea unui amestec de beton: intră într-o reacție chimică cu ciment, ceea ce duce la fixarea și întărirea betonului; joacă rolul unui lubrifiant pentru componente din beton (ciment, nisip și pietriș). Pentru a finaliza prima sarcină, este suficient să adăugați 25 până la 30% apă într-o parte a cimentului, dar ar fi dificil să puneți un astfel de amestec de beton într-o matriță – această compoziție va fi uscată și nu este capabilă să se taie. Din acest motiv, la beton se adaugă mai multă apă decât este necesară pentru întărirea lui – este necesară scăderea rezistenței viitorului beton pentru a obține o soluție de plasticitate mai mare. Totuși, acest lucru provoacă o altă problemă – o cantitate mai mare de apă după evaporarea acesteia lasă porii de aer în beton, afectând astfel rezistența structurii de beton. Prin urmare, este necesar să se calculeze conținutul de apă din amestecul de beton cu cea mai mare precizie, atingând conținutul său minim.
Următorul pas este determinarea raportului ciment / umplutură (fin și grosier). În primul rând, este necesar să se calculeze raportul în umplutură în sine – cantitatea componentelor sale mici și mari – densitatea și eficiența amestecului de beton vor depinde de aceasta. Calculul se face în funcție de raportul de umplutură la o unitate de greutate sau volum de ciment, de exemplu: un amestec de beton care conține 20 kg de ciment, 60 kg de nisip și 100 kg de piatră zdrobită va avea o astfel de compoziție în greutate – 1: 3: 5. Apa necesară pentru prepararea amestecului de beton este indicată în fracțiuni din greutatea unitară a cimentului, adică. dacă pentru exemplul dat de o compoziție de beton sunt necesari 10 litri de apă, atunci raportul său cu cimentul va fi de 0,5.
Determinarea exactă a raportului dintre apă și ciment pentru beton este posibilă doar empiric (mai mult în acest sens ulterior). Dacă volumul lucrărilor din beton este mic, puteți utiliza acest tabel:
Clasa de beton primită Clasa de ciment 200 250 300 400 500 600 o sută 0,68 0,75 0,80 – – – 150 0,50 0,57 0,66 0.7 0,72 0,75 200 0,35 0,43 0.53 0,58 0.64 0,66 250 0,25 0.36 0,42 0,49 0,56 0,60 300 – 0,28 0,35 0,42 0,49 0,54 400 – – – 0,33 0,38 0,46 Notă: Raportul apă-ciment din tabel este corect pentru betonul agregat de pietriș. Dacă se folosește piatră zdrobită ca umplutură, atunci trebuie adăugate 0,03-0,04 unități la fiecare dintre raporturile de apă și ciment date..
Calcularea compoziției betonului empiric
Pentru a testa caracteristicile amestecurilor experimentale de beton, veți avea nevoie de un con special de tablă – structura acestuia nu trebuie să aibă cusături, deoarece este deosebit de important ca suprafața sa să fie perfect netedă din interior. Conul trebuie să aibă următoarele dimensiuni: înălțimea de 300 mm, diametrul bazei inferioare 200 mm, iar baza superioară 100 mm. Pe părțile laterale de pe un astfel de con, sunt fixate două mânere, două suporturi (labe) sunt atașate la baza inferioară pentru sprijin cu picioarele.
Pentru a testa calitatea amestecului de beton, veți avea nevoie și de o platformă plană; o foaie de placaj, plastic sau oțel este potrivită pentru crearea sa. Încercarea în sine se desfășoară după cum urmează: situl este udat cu apă, se instalează un con pe el, baza lui este presată pe site cu picioarele, apoi se umple cu amestec de beton în trei trepte (trei straturi). Fiecare strat de beton (aproximativ 100 mm) trebuie compactat prin bayonetare, folosind o tijă de oțel de 500 mm cu un diametru de 150 mm – după stabilirea următorului strat, acesta trebuie străpuns de cel puțin 25 de ori.
După umplerea conului, trebuie să tăiați masa proeminentă de beton la nivelul marginilor cu o lopată cu baionetă, apoi să apucați mânerele laterale și ridicați lent corpul conului strict vertical. Masa de beton, care nu mai este reținută de pereții conului, se va instala treptat, luând o formă vagă – trebuie să așteptați până când sedimentul se va opri complet. După aceea, puneți forma metalică a conului lângă masa de beton extrasă din acesta, instalați o șină plană pe baza superioară a conului într-o poziție strict orizontală și măsurați distanța de la acesta până la punctul superior al betonului așezat folosind o riglă de centimetru.
Sedimentul din beton dur va fi de la 0 la 20 mm, plastic – de la 60 la 140 mm, turnat – de la 170 la 220 mm. Un punct important – nu trebuie să existe nici o eliberare de apă, iar soluția de beton nu ar trebui să se delamineze.
Complet pentru beton
Este important ca umplutura (pietriș, nisip și piatră zdrobită) să fie din fracțiuni diferite – astfel de compoziții pentru beton formează cea mai puternică piatră de beton, deoarece practic nu vor exista cavități de aer în ea, în plus, crearea unui astfel de beton va necesita cea mai mică cantitate de ciment și nisip. Conform codurilor de construcție, volumul total al golurilor de aer cu umplutură de nisip nu trebuie să fie mai mare de 37% din volumul total de beton, cu umplutură de pietriș – nu mai mult de 45% și cu piatră zdrobită – nu mai mult de 50%.
Puteți testa umplutura pentru numărul de goluri direct pe șantier – veți avea nevoie de o găleată de zece litri și apă. Puteți testa atât amestecul deja pregătit de umplutură, cât și fiecare componentă separată: trebuie să completați o găleată curată până la marginea acesteia, apoi nivelați amestecul în jurul marginilor găleții (fără sigilare!) Și turnați porțiuni de apă măsurate în el cu un flux subțire, astfel încât să se umple găleată până la capăt. Cantitatea de apă turnată într-o găleată cu umplutură va indica volumul golurilor – de exemplu, dacă sunt incluși 5 litri, atunci volumul golurilor este de 50%.
Există două moduri de a selecta compoziția fracțională a materialului de umplere pentru amestecul de beton.
În prima metodă, fracția maximă de umplere va fi de 40 mm, adică. pentru cernerea pietrișului (piatră zdrobită), se folosește o sită cu o plasă de 40 mm. În timp ce cernutul, îndepărtați partea care rămâne (se numește reziduul de sus) care nu a trecut prin celule.
Umplutura cernută trebuie trecută printr-o sită cu o plasă cu un diametru mai mic (20 mm) – obținem prima fracție de umplutură (care nu este trecută prin plasă cu o sită cu un diametru de 21-40 mm). Apoi secționăm secvențial umplutura prin site cu o plasă de 10 și 5 mm, obținem a doua fracțiune (grâu 11-20 mm) și a treia fracțiune (grâu 6-10 mm). După setarea finală, reziduul de jos rămâne (bob de la 5 mm și mai puțin) – îl colectăm separat.
Redăm volumul total al umpluturii cu boabe grosiere – luăm 5% din reziduuri (superior și inferior) și 30% din fiecare dintre cele trei fracții. Dacă volumul reziduului superior este insuficient, luați în schimb 5% din prima fracție. Este posibil să compunem umplutura în două fracții (prima – 50-65% și a treia – 35-50%) sau trei (prima fracție – 40-45%, a doua – 20-30% și a treia – 25-30%).
Compozițiile pentru beton cu umplutură de fracțiuni de 20 mm sunt formate după cum urmează: o sită cu ochiuri de 20 mm este luată pentru cernere, apoi cernerea printr-o sită de 10 mm, obținem prima fracție (grâu 11-20 mm). Următoarea etapă este cernerea printr-o sită de 5 mm pentru a obține a doua fracție (granulație 6-10 mm). În cele din urmă, cernem printr-o sită de 3 mm – a treia fracție are un bob de 4-5 mm. Dacă este necesară o umplutură mai fină de nisip, este necesară cernerea secvențială a nisipului printr-o sită cu o celulă de 2,5 mm, apoi printr-o celulă de 1,2 mm (prima fracție), apoi printr-o celulă de 0,3 mm (a doua fracție).
Volumul total de umplutură este format din prima fracție (20-50%) și a doua (50-80%).
După ce a măsurat cantitatea necesară de umplutură pentru fiecare fracție, este necesar să le combinați și să amestecați complet această compoziție pentru a distribui uniform cereale de diferite dimensiuni pe întregul volum de umplutură.
Selectarea mărcii și cantitatea necesară de ciment
Pentru a obține un anumit grad de beton, este necesar să folosiți un grad de ciment care va fi de 2-3 ori mai mare decât gradul necesar de beton (pentru cimentul Portland – de 2 ori, pentru alte tipuri de ciment – de 3 ori). De exemplu, pentru a obține un grad de beton de 160 kgf / cm2 veți avea nevoie de ciment, a cărui marcă este de cel puțin 400 kgf / cm2. Trebuie avut în vedere faptul că volumul masei de beton finite este mai mic decât volumul componentelor sale uscate – de la un m3 va ieși 0.59-0.71 m3 beton gata. Pentru calculul compoziției betonului, consultați tabelul:
Tip umplutură Raportul apă-ciment Compoziția betonului în funcție de volum (ciment: nisip: pietriș (piatră zdrobită)) Volumul de beton gata Consum material pentru 1m3 ciment, m3 nisip, m3 umplutură grosieră, m3 apa, m3 Așezarea la testarea cu un con de 30-70 mm pietriş 0,50 1: 1.4: 3.1 0,68 320 0,37 0,88 160 moloz 1: 1.6: 3.1 0,59 360 0,46 0,89 180 pietriş 0,55 1: 1.7: 3.4 0,68 290 0,42 0,83 160 moloz 1: 1,8: 3,3 0,60 328 0,49 0,90 180 pietriş 0,60 1: 1.9: 3.6 0.69 266 0,42 0,80 160 moloz 1: 2.1: 3.5 0,61 300 0,52 0,87 180 Pescaj atunci când este testat cu un con 100-120 mm pietriş 0,50 1: 1,3: 2,7 0,68 352 0,38 0,80 176 moloz 1: 1,4: 2,7 0,59 396 0,46 0,90 198 pietriş 0,55 1: 1.4: 3.1 0,68 320 0,37 0,83 176 moloz 1: 1.7: 2.9 0,60 360 0.51 0,87 198 pietriş 0,60 1: 1.6: 3.3 0.69 294 0,39 0,81 176 moloz 1: 1.9: 3.1 0,61 330 0,52 0,85 198 Așezarea la testarea cu un con 150-180 mm pietriş 0,50 1: 1,2: 2,6 0.67 370 0,37 0,81 185 moloz 1: 1,4: 2,5 0,59 414 0,48 0,86 207 pietriş 0,55 1: 1.4: 2.1 0.67 338 0,39 0,82 185 moloz 1: 1,5: 2,8 0,60 376 0.47 0,88 207 pietriş 0,60 1: 1.6: 3.2 0.67 310 0.44 0,82 185 moloz 1: 1,8: 2,9 0,61 345 0,52 0,84 207 Secvența de întocmire a amestecului de beton este următoarea: porțiunile măsurate ale fracțiilor grosiere ale umpluturii sunt amestecate între ele; o porție de fracțiuni de nisip este măsurată separat, turnată pe o placă de lemn curată (foaie de metal), formând un pat; o cantitate măsurată de ciment este turnată într-un pat de nisip și amestecată complet cu nisip; o masă pregătită de pietriș (piatră zdrobită) este introdusă în amestecul finisat de ciment-nisip și amestecat complet până la o compoziție omogenă (în formă uscată).
Apoi se introduce o cantitate măsurată de apă printr-o cutie de udare, amestecul este agitat în mod repetat până când se formează o masă omogenă de beton. Betonul gata amestecat trebuie utilizat într-o oră din momentul introducerii apei în acesta..
Grijă atunci când alegeți un material de umplere vă va permite să obțineți nu numai beton tare, ci același grad de beton atunci când utilizați diferite grade de ciment (vezi tabelul).
Grad de beton timp de 28 de zile, kgf / cm2 Beton primit greu, necesitând o sigilare puternică plastic, necesitând vibrații turnare, care nu necesită styling Stabilirea testului de con aproximativ 10 mm aproximativ 50 mm aproximativ 100 mm ciment uzat 200 300 400 200 300 400 200 300 400 50 1: 3.4: 5 1: 3.8: 6.5 – 1: 3: 5 1: 3.7: 5.8 – 1: 2,8: 4.4 1: 3,5: 4,9 – 75 1: 2.3: 5 1: 2.8: 5.5 1: 3,5: 6 1: 2.3: 4 1: 2.7: 4.8 1: 2.7: 5.2 1: 2: 3.5 1: 2,5: 4 1: 3: 4.4 o sută 1: 2.1: 4.3 1: 2,5: 5 1: 3: 5.5 1: 1.9: 3.6 1: 2.5: 4.3 1: 2.8: 4.9 1: 1.8: 3.1 1: 2.1: 3.6 1: 2.6: 4.2 150 – 1: 1,9: 4 1: 2.3: 4.5 – 1: 1.7: 3.3 1: 2,2: 4,2 – 1: 1.6: 3 1: 2: 3.5 Notă: compoziția betonului este prezentată în următoarea proporție – ciment: nisip: pietriș (piatră zdrobită).
În continuare, să vorbim despre compozițiile unor betoane moderne..
Beton gros-poros
Acest tip de beton constă exclusiv din umplutură grosieră – nisipul lipsește complet în compoziția lor. Structura betonului mare-poros conține un număr mare de goluri între boabele de umplutură, liantul este conținut într-o cantitate foarte mică – toate acestea conduc la o reducere a densității în vrac a acestor betoane în comparație cu cele obișnuite. În plus, betonul grosier are o conductivitate termică scăzută..
Compozițiile pentru beton de acest tip conțin diferite materiale de umplutură, atât naturale (piatră zdrobită sau pietriș de roci grele, ponce sau piatră zdrobită), cât și artificiale (argilă expandată și cărămizi sparte, ponce de zgură, zgură mare de combustibil etc.). Fracția minimă de umpluturi pentru beton gros este de 5 mm, maximul de 40 mm, greutatea volumetrică poate fi între 700 și 2000 kg / m3 (depinde de tipul de umplutură și consumul de ciment).
Scopul principal al betonului mare-poros este crearea pereților și despărțirilor pentru clădiri în diverse scopuri..
Atunci când formați un amestec de beton, este important să monitorizați cu strictete doza de apă – orice abatere a raportului apă / ciment în betonul mare poros dăunează grav rezistenței sale (într-o măsură mai mare decât în alte tipuri de beton). Se întâmplă următoarele: mai multă apă determină curgerea pastei de ciment de pe suprafața umpluturii, perturbând uniformitatea structurii interne a betonului; lipsa apei duce la învelirea neuniformă a umpluturii, complicând puternic așezarea amestecului de beton.
Amestecarea betonului mare poros se realizează în betoniere cu cădere liberă sau cu amestecare forțată: când se folosește o umplutură grea – 2-3 minute, cu o umplutură ușoară – 4-5 minute. Disponibilitatea amestecului de beton pentru utilizare este indicată printr-o reflectare caracteristică a boabelor de umplutură acoperite cu un strat uniform de pastă de ciment.
Una dintre caracteristicile caracteristice ale betonului grosier este randamentul mai mare comparativ cu betonul convențional. Înlocuirea betonului dens cu betonul mare poros, este posibil să se obțină economii semnificative în liant (ciment): cu introducerea unor umpluturi grele – cu 25-30%, atunci când se utilizează umpluturi ușoare – până la 50%. În acest caz, proprietățile de rezistență ale betonului grosier sunt complet în concordanță cu betonul dens.
Datorită calităților sale – conductivitate termică scăzută, greutate volumetrică redusă și consum economic de ciment – betonul mare poros este excelent pentru crearea structurilor de pereți.
Beton ușor
Avantajul acestui tip de beton este greutatea redusă și proprietățile excelente de izolare termică care nu sunt disponibile cu betonul convențional. În același timp, betonul ușor are o rezistență scăzută, dar acest lucru nu are un efect particular asupra acelor structuri de construcție unde sunt utilizate. Tehnologia de producere a betonului ușor nu diferă de schema de creare a soluțiilor convenționale de beton. Betonul ușor include betonul ponce, betonul lut expandat, betonul de zgură etc..
Pumice este singurul material natural folosit în beton ușor ca umplutură. Betonul pomic are o greutate volumetrică mică (de la 700 la 1100 kg / m.)3) și proprietățile sale de izolare termică sunt mai mari decât cele ale altor tipuri de beton ușor.
Argila expandată acționează ca umplutură din beton lut expandat; acest tip de beton ușor este folosit pentru a crea panouri de dimensiuni mari. Proprietățile sale de rezistență, mobilitatea și comportamentul în timpul pavajului sunt complet similare cu dependențele legate de alte tipuri de beton..
Cimentul Clinker acționează ca agent de legare pentru betonul de zgură; zgură din industria metalurgică (cuptoare explozive – granulare, gropi și expandat) și zgură de combustibil formată după arderea antracitului și a cărbunelui sunt utilizate ca umplutură. Zgura folosită în betonul cinderului ca umplutură trebuie să fie lipsită de gunoi și incluziuni de pământ, să conțină particule de cărbune nearsă în structura sa (pentru antracite – peste 8-10%, pentru cărbuni bruni – peste 20%).
Este posibilă reducerea consumului de ciment în compoziția betonului de zgură prin introducerea de aditivi speciali care densifică și diluează cimentul. De exemplu, un astfel de aditiv poate fi var, ceea ce permite nu numai reducerea consumului de ciment, dar și îmbunătățirea calității acestuia. Cenușa, lutul, făina de piatră etc. sunt utilizate ca aditivi speciali. Datorită adăugării, îmbunătățirea turnării amestecului de beton de zgură, în caz contrar ar fi necesară introducerea mai multului ciment.
Compoziții pentru beton în special ușor
Betoanele în special ușoare au un alt nume – betoane aerate, acestea includ betonul aerat, betonul mare poros cu umplutură extrem de poroasă, silicatul de spumă, betonul de spumă etc. Astfel, umplerea cu aer a celulelor de beton devine principalul material de umplere a betonului în special ușor. Datorită proprietăților de izolare termică ridicate ale aerului, betonul celular are o conductivitate termică scăzută și o greutate volumetrică, o absorbție redusă a apei și o rezistență ridicată la îngheț..
Proprietățile de rezistență ale betonului celular sunt influențate foarte mult de greutatea lor volumetrică, de exemplu, având o greutate volumetrică de 800-1000 kg / m3, rezistența betonului în special ușor va fi de 50-75 kgf / cm2, cu o greutate volumetrică mai mică de 600 kg / m3 puterea va fi de 25-30 kgf / cm2.
Spre deosebire de alte tipuri de beton, betonul aerat poate fi prelucrat cu ușurință cu unelte obișnuite – un plan, un topor și un ferăstrău, permițându-vă să realizați diverse plăci, panouri, carcase pentru izolarea termică și protecția rețelelor de încălzire etc..
Dintre betonul celular, cea mai recentă inovație este betonul aerat. Compozițiile pentru beton aerat conțin nămol (măcinarea unui amestec de nisip-var, var în el – 1,5-2% din masa de nisip), ciment și un aditiv generator de gaz – pulbere de aluminiu.
Amestecul de beton din beton aerat este frământat într-o betonieră, în care suspensia și cimentul sunt introduse alternativ, apoi, după 3 minute, o porție de pulbere de aluminiu. Amestecul se agită timp de 8 minute, apoi se toarnă în forme și se păstrează în ele între 8 și 10 ore. În perioada de deținere, masa de beton aerat se umflă și formează o cocoașă. După expirarea perioadei, cocoașa este tăiată, formele cu turnarea betonului aerat sunt așezate în autoclave pentru tratarea cu abur la o temperatură de aproximativ 100 ° C și o presiune de 10 atmosfere..
Betonul aerisit are o greutate volumetrică cuprinsă între 400-1000 kg / m3, puteți obține beton aerat cu o densitate mai mare de vrac (sub 400 kg / m.)3), dacă se folosesc cimenturi nefinale (ne-trase).
Betonul aerisit este utilizat pentru a crea blocuri și panouri pentru proiecte de construcții rezidențiale și industriale.
Betonul aerisit, unul dintre cele mai populare tipuri de beton aerat, este creat dintr-un amestec de ciment, nisip, apă și un aditiv care antrenează aerul, cum ar fi săpunul de colofină. Amestecul este biciuit într-o betonieră care se rotește cu viteză mare – ca urmare, se formează o masă spumoasă, care este turnată în matrițe pentru fixare și întărire. Există un alt mod de obținere a betonului de spumă – spuma este produsă separat, într-un aparat special pentru spumare, apoi este adăugată la soluția de beton într-o betonieră convențională. Betonul de spumă obținut în acest fel are o densitate mai uniformă decât cea obținută într-un malaxor de mare viteză.
Betonul din spumă are o densitate în vrac de 400-800 kg / m3. Ca și în cazul tuturor tipurilor de beton aerisit, betonul de spumă se micșorează semnificativ în timpul întăririi, de aceea are nevoie de aburirea autoclavului sau de menținere timp de câteva ore. În betonul de spumă care nu este supus la abur într-o autoclavă, este necesar să se introducă o cantitate mai mare de ciment (350-450 kg / m3), contracția sa determină numeroase fisuri până la distrugerea completă în unele cazuri. Betonul din spumă autoclavată conține o cantitate mai mare de nisip, iar aburirea într-o autoclavă la temperaturi ridicate și presiuni de 8-12 atmosfere îi permite să evite complet contracția și fisurarea. Nisipul zdrobit servește ca umplutură pentru beton spumos, în loc de acesta puteți folosi tripoli (rocă sedimentară opală), marshalit (cuarț pulverizat la sol) sau cenușă zburătoare de la centralele electrice.
Silicatul de spumă are aceeași tehnologie de producție ca betonul de spumă. Diferența lor este că, în producția de silicat de spumă, varul măcinat (apa clocotită) acționează ca un liant.
Pentru a obține un m3 betonul aerat cu abur necesită până la 280 kg de ciment, iar pentru un m3 silicatul de spumă necesită 150 kg de var. Structura celulară a silicatului de spumă se obține în cursul operațiunilor succesive: dizolvarea agentului spumant în apă; agitând soluția până se formează spumă; amestecarea liantului și a umpluturii cu apă; combinarea soluției de beton cu soluția de spumă și amestecarea într-o betonieră de beton. Malaxoarea de beton pentru amestecarea silicaților de spumă este formată din trei secțiuni de tambur: în primul tambur soluția de beton este amestecată; în a doua – o soluție apoasă a unui agent de spumare; când este gata, conținutul primelor două secțiuni este alimentat la al treilea tambur, unde se formează silicat celular de spumă. În continuare – turnați masa de beton gata pregătită în forme și aburirea în autoclave sub o anumită presiune și temperatură.
Principalele greșeli la întocmirea betonului:
- introducerea excesului de apă. Betonul dur este mult mai dificil de așezat decât plasticul sau betonul turnat, așa că unii constructori ar putea să adauge apă și, astfel, să-și facă sarcina mai ușoară. Drept urmare, „excesul” de apă, fără a reacționa cu liantul, își păstrează starea liberă în masa de beton. Se evaporă în timp și lasă în urmă porii care reduc rezistența betonului;
- compactarea insuficientă a masei de beton stabilite (așezarea se face fără vibrații). În acest caz, betonul conține un număr mare de goluri umplute cu aer – acestea reduc rezistența și gradul de beton.
Ce tipuri de compoziții sau amestecuri din beton sunt cele mai rezistente și durabile pentru construcții?
Ce folositi ca aditivi la compozitiile din beton pentru a le imbunatati proprietatile?
Ce este compoziția din beton și cum este utilizată în construcții? Există diferite tipuri de beton pentru diferite scopuri? Care sunt ingredientele principale ale betonului și cum se obține rezistența sa? Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării betonului în construcții?